Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Valea Roşia

 

În sud-estul judeţului Bihor, în Munţii Pădurea Craiului, ochii şi sufletul turistului se pot bucura de priveliştile mirifice ale ţinuturilor Văii Roşiei. Curs de apă cu izvoarele în zona montană, Valea Roşiei străbate două unităţi distincte de relief: Munţii Pădurea Craiului şi Depresiunea Beiuşului (Ţara Beiuşului), pierzându-şi apele în Crişul Negru, cu care confluează la extremitatea estică a depresiunii, la poalele Munţilor Codru-Moma.


Un interes turistic deosebit îl prezintă însă zona de izvoare a văii, partea montană a cursului său. Aici turistul se poate bucura de o mare varietate a peisajului, în care peisajul carstic îşi are locul său bine conturat, de tradiţii şi obiceiuri bine păstrate, de elemente de arhitectură rurală conservate peste veacuri.


Un areal turistic important, care trebuie vizitat atunci când turistul rătăceşte pe Valea Roşiei, este platoul carstic de la Runcuri. Cu o suprafaţă de aproximativ 7 km2, Platoul Runcuri este situat la o altitudine medie de 500 metri. Relieful are aici un aspect ondulat, cu mici dealuri delimitate de văi oarbe, uvale şi doline, îmbinarea acestora dând iluzia unui relief haotic, spectaculos. Platoul este presărat cu gropi de captare carstică (mici excavaţii dezvoltate în jurul unor ponoare), izvoare carstice şi, nu în ultimul rând acesta adăposteşte câteva peşteri de importanţă ştiinţifică şi turistică deosebită: Peştera Ciur-Izbuc, Peştera Ciur-Ponor etc.).

 

Spectaculoase şi pline de farmec, constituindu-se în veritabili poli de atracţie turistică, sunt şi cheile afluenţilor Văii Roşiei: Cheile Albioarei, Cheile Cuţilor şi Cheile Lazurilor.

Situate în partea superioară a bazinului Văii Roşiei, Cheile Albioarei au o lungime de 2,6 kilometri, fiind străbătute de drumul judeţean DJ 764, care asigură legătura dintre depresiunile Beiuş şi Vadu Crişului, fiind principalul traseu rutier care străbate Munţii Pădurea Craiului. Călătorul ajus aici este întâmpinat de frumuseţea sălbatică a pereţilor de stâncă, de o remarcabilă verticalitate, din care se deschid gurile a numeroase pşteri, cu aerul lor de mister subpământean. Deşi niciuna dintre peşteri nu este amenajată din punct de vedere turistic, unele dintre ele pot fi vizitate, datorită poziţionării favorabile şi gradului facil de acces. Dintre numeroasele goluri subterane din Cheile Albioarei putem aminti Peştera Vacii, Peştera Urâcioşilor, Peştera de la Valău. Dintre acestea cea mai cunoscută este Peştera Vacii, care se deschide în versantul drept al cheilor, la aproximativ 50 m deasupra drumului, importanţa ei rezidând din faptul că este o peşteră care poate fi vizitată cu uşurinţă, dar mai ales datorită descoperirilor arheologice de aici constând în urme ale vieţuirii umane aparţinând epocii bronzului.

Cheile Cuţilor s-au dezvoltat pe valea omonimă, un afluent al Văii Roşiei din cursul superior al acesteia. Cheile ocupă sectorul median al Văii Cuţilor, pe o lungime de 2,1 km, constituindu-se într-un sector de o spectaculozitate aparte pe 1,3 km din lungimea totală. Aici cursul de apă se strecoară printr-un culoar din ce în ce mai îngust, la început profilul văii fiind in forma literei V, pereţii de stâncă devenind apoi din ce în ce mai apropiaţi, caracterizaţi de o verticalitate monumentală, în timp ce cursul de apă se pierde în măruntaiele pământului, devenind o valea seaca în perioadele lipsite de precipitaţii. Frumuseţea peisajului este completată de ochii adânci şi plini de mister ce se deschid în pereţii de stâncă şi care adâpostesc în spatele lor peşteri. Dintre cele mai cunoscute peşteri de aici putem enumera Peştera Vacii din Cheile Cuţilor, Peştera Liliecilor şi Peştera care cântă. Sectorului de chei îi dau o notă de spectaculozitate şi trenele de grohotiş de la poalele versanţilor, dar mai ales ieşirea din chei spre cătunul Poniţa care se realizează brusc, prin intermediul unui abrupt cu o înălţime de aproximativ 80 de metri.


Un alt sector de chei cu reale valenţe turistice sunt Cheile Lazurilor. Situate pe un afluent al Văii Roşiei, tot în cursul superior, Cheile Lazurilor s-au format pe cursul mijlociu al văii omonime. Sectorul de chei prezintă versanţi puternic înclinaţi, pe unele porţiuni chiar verticali, cu înălţimi cuprinse între 100 şi 250 de metri, caracterizaţi de simetrie şi presăraţi cu stânci golaşe. Din loc în loc apar piramide calcaroase şi ţancuri care înfrumuseţează peisajul grefat pe relieful carstic de aici.

 

Valea Roşiei dispune de un peisaj natural de poveste, însă acesta e întregit de elemente ale culturii materiale si spirituale ale locuitorilor, care fac din acest areal unul cu un potenţial turistic de excepţie. Astfel, tradiţiile şi obiceiurile locuitorilor, dintre care se remarcă cele legate de evenimentele din viaţa omului, dar şi cele legate de marile sărbatori religioase de peste an, sunt importante resurse turistice. La acestea se adaugă meşteşugurile casnice (torsul, ţesutul, cusutul) care s-au păstrat peste timp şi care dau naştere şi azi unor obiecte de îmbrăcăminte un caracter de unicitate şi autenticitate, portul popular de pe Valea Roşiei, fiind recunoscut în întreaga Ţară a Beiuşului şi chiar dincolo de hotarele ei.


Un obicei bine păstrat de secole şi cu care locuitorii văii se mândresc este cel al încondeiatului ouălor, de Paşti. Pe Valea Roşiei, locuitorii încondeiază oule cu motive specifice zonei, la Drăgoteni, în comuna Remetea, pe cursul mijlociu al Văii Roşiei, existând chiar un concurs anual de încondeiat ouă, cunoscut în tot judeţul.


Un obiestiv turistic important si recunoscut în judeţul Bihor, este Moara pe apă de la Roşia. Specificitatea acesteia constă în faptul că este singura moară de apă din judeţ în stare de funţionare. Moara datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea, mecanismul său fiind unul format dintr-o roată hidraulică din lemn pe care sunt montate palete tot din lemn. Roata este acţionată de debitul cursului de apă care este canalizat şi dirijat printr-un jgheab artificial. Clădirea morii este construită din lemn şi acoperită cu ţiglă şi are două încăperi, una unde se găseşte mecanismul de măcinat şi o alta, camera morarului, dotată cu un mobilier sărăcăcios, autentic, din lemn.


Valea Roşiei poate fi vizitată tot timpul anului, accesul putându-se realiza prin intermediul DN 76 (E79) Oradea-Deva, cu deviaţie din Beiuş pe DJ 764 Beiuş - Roşia - Aleşd. De asemenea accesul se poate realiza şi din DN 1 Oradea-Cluj Napoca, cu deviaţie pe DJ 764D.

 

Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi