Galerie Video Galerie Foto Carte de oaspeți naturism

Newsletter

Înscrieți-vă la newsletter și veți fi la curent cu ultimele informații.

ok

Contact

Ceramică Albă


Printre meşteşugurile păstrate peste veacuri de către locuitorii Bihorului olăritul îşi are locul său bine individualizat. Dacă tehnica producerii de vase din lut este oarecum asemănătoare pe întreg teritoriul României, în Bihor, mai exact în localitatea Vadu Crişului, olăritul capătă trăsături de individualitate proprii, datorită materiei prime din care sunt confecţionate obiectele din lut. Localitatea se constituie într-un centru de olărit de notorietate, unic în Europa, prin culoarea albă a ceramicii, rezultată în urma prelucrării şi a arderii lutului. Documentele din prima jumătate a secolului trecut vorbesc despre existenţa în localitate a nu mai puţin de 90 de familii de olari, în anul 1938. Azi doar în trei familii se mai practică acest meşteşug.


Solul de calitate slabă din zona localităţii Vadu Crişului, specific zonelor montane, nu a făcut posibil ca locuitorii acestor meleaguri să practice agricultura pe scară largă şi să trăiască doar din produsele rezultate din această îndeletnicire. Prezenţa lutului de calitate deosebită, descoperirea acestor zăcăminte şi a calităţilor speciale ale acestora, au făcut ca locuitorii să practice meşteşugul olăritului. Vadu Crişului este singurul centru de olărit din ţară unde materia primă este lutul alb, din care, după ardere, rezultă vase din ceramică de culoare albă, frumos decorate cu motive tradiţionale specifice. Ceea ce dă o altă notă de originalitate, dar în acelaşi timp de o eleganţă extraordinară, generată de simplitate, este culoarea cu care se realizează ornamentele, un brun închis spre negru.


Procedeul de obţinere a ceramicii albe începe cu extracţia lutului, care este scos la suprafaţă din depozitele geologice în care se găseşte şi transportat în curtea meşteşugarului, care îl depozitează într-o groapă adâncă. Apoi este înmuiat cu apă, tăiat cu mezdreaua (denumire regională pentru un instrument asemănător unui cuţit mare), se zdrobeşte şi se înlătură impurităţile. Apoi se macină prin trecerea acestuia print-un malaxor, după care, lutul sfărâmat este frământat până ajunge o pastă moale, care poate fi modelată. Boţul de lut este apoi pus pe roată urmând a fi modelat şi se formează, prin degetele măiastre ale meşterului, obiectele dorite. După ce vasul a fost făcut se lasă la uscat. Daca forma finală a vasului presupune existenţa unei toarte aceasta este lipită după uscarea acestuia. Înainte ca vasul să fie introdus în cuptor pentru ardere acesta este pictat. Vopseaua folosită la decorare se obţine din pâmânt negru, "blangut" cum îl numesc localnicii. Acesta se mărunţeşte bine şi se cerne, pentru a fi cât mai fin, apoi este înmuiat cu apă şi i se adaugă oxid de mangan.


Obiectele din ceramică uscate şi vopsite sunt arse apoi într-un cuptor special, realizat din cărămidă sau din văioage, care are forma unui trunchi de con, cu o înălţime de 170 - 180 de centimetri şi un diametru interior de 1,5 metri. Focul se face cu lemne, iar temperatura trebuie sa crească încet, dar constant, până la 1000 0C. În funcţie de mărimea vaselor arderea acestora poate dura între 7 şi 10 ore.


Olăritul este o meserie grea, un meşteşug care cere multă migală, răbdare şi mai ales multă, multă pasiune. Cu toate aceste ingredinete la un loc, meşterul olar devine un artist, care expune privirilor obiecte, care pe lângă rolul lor casnic, îndeplinesc cu succes şi o funcţie artistică, în care bunul gust şi estetica se împletesc într-un mod unitar.


La Vadu Crişului se fac, în general, obiecte pe care oamenii le folosesc în gospodării: blide pentru mâncare, oluri (ulcioare cu gât îngust, în care se păstrează foarte bine apa rece), oale de sarmale, hârboaice (oale mai mari cu sau fără capac pentru mâncare şi lapte), cante pentru apă, strecurătoare, suporturi pentru lumânări; vase decorative şi vase pentru flori dar şi obiecte decorative de excepţie. Datorită frumuseţii unice a vaselor realizate din ceramica albă de la Vadu Crişului, dar şi rezistenţei în timp a acestora, aici au fost realizate obiecte de mari dimensiuni, vaze de 1,40 m înălţime şi 1,38 m diametru, care au fost comandate meşterilor din Vad pentru decorarea grădinilor Palatului Cotroceni, din Bucureşti.


În prima jumătate a secolului al XX-lea aproape întrega comunitate din Vadu Crişului trăia din olărit. Deschiderea unor exploataţii miniere în arealul învecinat a făcut ca bărbaţii satului să se angajeze în aceste unităţi pentru un salariu mai mare, abadonând astfel meşteşugul tradiţional, transmis cu sfinţenie în fiecare gospodărie. Cu toate acestea cei care azi mai practică acest meşteşug sunt vestiţi în întreaga Europă şi mulţi turişti vizitează anual centrul de olărit. Din păcate puţinii meşteri rămaşi la Vadu Crişului se plâng că nu au ucenici, că nimeni nu mai vrea să ducă mai departe meşteşugul şi tradiţia. Cu toate acestea ei participă de-a lungul anului la toate manifestările unde sunt invitaţi, fie ca expozanţi în târgurile de profil din ţară, fie în tabere de creaţie unde încearcă să-i înveţe şi pe alţii tainele meşteşugului lor, în speranţa ca acesta va rezista peste timp şi va fi practicat în continuare, pentru ca unicitatea ceramicii albe de Vadu Crişului să nu se piardă.

 

Pentru a vedea imagini click aici.

Înapoi